Am fost intrebat de ce Elena Gheorghe si Laurentiu Duta nu au fost prezenti si la “Happy Hour”, sa ne cante piesa dupa ce au castigat la Eurovision.

Ce trebuie sa stie cei care au pus astfel de intrebari,  este faptul ca  am lansat repetate invitatii in emisiune, dar, de fiecare data, raspunsul a fost evaziv. Fara sa mi se raspunda cu un “NU” hotarat, am auzit explicatii din acelea cosmetizate in graba, doar-doar nu s-or observa ridurile. Si, cand nu ti se dau explicatii logice, incerci sa le cauti singur. Mi-am amintit ca ultima data cand Elena Gheorghe a venit in emisiune, a fost foarte incurcata, in urma observatiei mele ca nu cunoaste numele copiilor, din corul cu care tocmai isi promova o piesa. Elena a zambit atunci, dar nu era zambetul ei. Regret ca trebuie s-o spun, dar nu cred ca atitudinea aparent joviala poate salva ranchiuna ulterioara! Se vede treaba ca Elena nu m-a iertat pentru interventia de atunci, de unde trag concluzia ca vedetele noastre nu asteapta decat aplauze si osanale. Ele nu au defecte si, chiar daca recunosc ca le au, veti vedea ca, la exemplificarea lor, vor mentiona inocent niste calitati.

Laurentiu Duta s-a ofilit foarte tare cand eu am anuntat in emisiune ca trupa 3 Sud-Est se va dezmembra. Adica, a reactionat exact la fel cu toate celelalte trupe, aflate in situatii similare. Numai ca, dupa doar doua saptamani, Duta a anuntat intentia de a avea o cariera solo. Nu e nici primul, nici ultimul care sa ia o asemenea decizie. Dar nici primul care sa nu se supere degeaba…

In ciuda tuturor acestor imbufnari prost mascate, eu am felicitat persoanele mai sus amintite, le-am urat succes in direct, pentru ca nu am niciun motiv sa nu ma bucur pentru calificarea lor. Dupa ceva ani in televiziune, va rog sa ma credeti ca supararile vedetelor nu mai sunt un secret pentru mine. Telespectatorii mei fideli au mai vazut cantareti care m-au tocat marunt si constant prin alte emisiuni si care, atunci cand au inceput campania de promovare a unui album, au intrat in emisiunea mea, cu nonsalanta omului care nici usturoi n-a mancat, nici playback-ul nu-i miroase.

Dragi prieteni, am implinit un an! Un an de “Happy Hour”, emisiune care, gratie telespectatorilor ei, a fost lider de audienta, in toata aceasta perioada. Astazi, dupa ce emotiile inceputului au trecut, imi vine sa zambesc. Si sa ma felicit ca nu m-a muscat niciodata sarpele razbunarii, incat sa-mi pun mainile-n solduri si sa ma cert cu toti cei care s-au grabit sa-mi spuna - pe diverse alte posturi – ca nu voi rezista la ProTv si ma voi face de ras. Recunosc ca m-au durut acele comentarii malitioase, cu atat mai mult cu cat eu nu atac niciodata colegii de breasla. Dar am lasat timpul sa decida “al cui e colacul”, vorba bunicii mele!
A fost un an greu, de ce sa va mint. Fiecare editie a fost pregatita in amanunt, muncita, gandita. E adevarat, am o echipa de exceptie langa mine, dar asta nu ma scuteste de eforturi. Nu poti sa vii in emisiune, senin ca o floricica, si sa te rezumi la a citi desfasuratorul. Zambetele pe care le vedeti pe ecran ascund zeci de ore de truda, emotii, asteptari si schimbari de situatie neasteptate. Va dati seama ce s-ar intampla daca invitatii zilei n-ar mai ajunge la emisiune? Din fericire, am avut de-a face numai cu oameni seriosi, iar, atunci cand s-au anuntat contramandari de ultima ora, motivele erau unele intemeiate.
Am avut invitati de marca, de peste hotare – actori de film, cunoscuti si iubiti de publicul romanesc. Venirea lor a fost, deopotriva, o bucurie pentru noi, echipa Pro, cat si pentru telespectatori. Am adus cantareti care au luminat tinereatea multor telespectatori si care, astazi, fie sunt stabiliti peste hotare, fie sant uitati, ignorati de toata lumea. Si rezultatul a fost pe masura asteptarilor. Am inteles, in anul asta, ca recompensa publicului soseste intotdeauna, atunci cand stii sa- i indeplinesti dorintele. Cred ca nu este nimic mai important pentru un realizator de emisiune, decat grija pentru ceea ce-si doreste publicul. Sigur ca nu poate placea ceva tuturor. Dar, straduindu-te sa atingi fiecare segment de public, sfarsesti prin a multumi cat mai multa lume.

Sunt un om obisnuit, in slujba publicului meu. Si, asa cum medicii depun un juramant, inainte de a-ti practica meseria, la fel si eu jur, cu mana pe inima, ca virusul arogantei nu se va aseza niciodata in mintea mea. Va multumesc tuturor pentru ca ati fost langa mine!

Catalin Maruta